luni, 17 noiembrie 2014

Poveşti pe stradă dinspre dentist.Încrederea în sine.

Aseară în drum spre casă - venind de la dentist cu fecioraşul meu cel mare am avut o discuţie foarte interesantă, care ma umplut de încredere.

Ne-am format amândoi un mic ritual în care am înlocuit banalul "ce ai făcut azi la şcoală" cu - "Ce poţi să-mi spui despre felul în care a decurs ziua ta de astăzi, ce ai simţit azi?" De când punem în acest fel problema am avut nenumărate surprize, el sa deschis foarte mult, a învăţat să-şi numească sentimentele. trăirile, emoţiile, şi, odată cu numirea lor, să le depăşească. El este un temperament uşor "dinspre" mai ales când vine vorba despre şcoală aşa că, mi-a trebuit multă înţelegere să ajung să-l înţeleg şi mai ales.... să îl ascult fără să încerc să-i schimb starea de "a fugi de ceva" spre "a merge înspre ceva" ....cum marea majoritate a părinţilor ne dorim - copii noştri să zburde spre şcoală, să ne spună că totul este bine, că îi place la şcoală că este minunat.....

Aseară, în timp ce îl ascultam m-am umplut de o fericire greu de explicat, am realizat că odată cu el şi eu mi-am crescut încrederea si stima de sine. În urmă cu 2 ani nu aş fi putut sta atât de liniştită să-i ascult micile experienţe de peste zi fără să nu-i dau şi soluţii imediate şi de cele mai multe ori inconştient încărcate cu frustrările mele.....

Atunci când vine vorba despre copilaşii mei, una din cele mai grele responsabilităţi pe care le-am simţit ever! ever! a fost aceea de a le dezvolta încrederea în ei.... ieri, pentru prima dată după multe zile în care urcam şi coboram tatonând această "încredere" atât de des vehiculată peste tot - atât de uzată şi greu de înţeles - mi-am dat seama că eu nu pot să fac asta.
Pur si simplu nu pot să le cresc încrederea în ei.
TOT ceea ce pot eu face este să-mi cresc încrederea MEA în MINE şi odată cu asta, inevitabil, miracolul se produce.....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Multumim de trecere!Thanks for visiting!