duminică, 26 august 2012

Doi pui.

Stefan isi gasise un micut prieten, o soparla draguta cu care se juca in dormitor. L-am surprins in cateva cadre pentru ca nu m-am putut abtine sa nu-i remarc privirea cu care sorbea puiul de soparla. Sunt prietenele lui. Ele stau sa le prinda pentru ca stiu ca dupa ce se joaca impreuna o sa le lase sa plece la casuta lor















miercuri, 8 august 2012

In linistea serii....

Prima excursie de o zi cu cortul

Si pentru ca am avut o experienta placuta la ultima excursie prin padurea Codrisor, sambata dimineatza ne-am gandit la insistentele lui Matei sa iesim la o tura mai lunga, prin Codrisorul de langa noi, de data aceasta cu cortul.

De dimineatza am varat in rucsac ceva de mancare, cortul, o patura, apa si multa multa determinare.

Matei si-a pus in rucsac o sticla de apa si micutul aragaz de campare cu care a fost hotarat sa-si faca supa din plic :-) 

Stefan si-a pus in rucsac apa si atat.

Am pornit voiniceste in sus pe ulita

Stefi a gasit un zambaret haios in gramada de lemne de pe marginea drumului.



Traseul pe Codrisor este unul numai bun de pregatit pentru urmatoarele trasee mai lungi la care viseaza orice pusti de 4 anisori cand isi spune ca este grozav de pregatit de munte!
Nu ramane decat sa urmariti si voi cata determinare poate sa aiba, dat fiind ca bagajul juniorului a fost unul destul de greu pentru el dar na fost chip sa-l facem mai usor!!! :D



Prima pauza de odihna in care musai sa ne reevaluam bagajele.



Ghinzile din carare au fost atractia zilei. Cele mai interesante sunt cele verzi la care ramane caciulita lipita.


Va asteptam cu mare drag, oricand sa veniti cu noi intr-o astfel de excursie! Pun pariu ca satisfactia este pe masura dificultatii!
Dar, cu drag si spor, veti vedea dragii nostrii cititori ca vom ajunge taman in varful Codrisorului!



Atunci cand esti determinat nimic pare ca nu-ti mai sta in cale! Nici macar faptul ca rucsacul tau si-a desfacut o breteluta si acum, nu-ti ramane decat sa-l cari in brate...



Cum tati al nostru este intodeauna plin de inspiratie si mereu reuseste sa ne uimeasca cu improvizarile lui, rucascul ca prin minune isi recapata bretelele si o pornim din nou la drum...





Jumatate din drum ne-am pus toate armele posibile de convingere sa-si usureze feciorii spatele de rucsacii pe care singuri si-au dorit sa-i incarce cu diverse chestii - desi, apa este bine sa o aiba in rucsac sa poata sa fie in stare sa-si care greutatea ei, dar, pe langa apa si-au varat tot felul de chestii cum ar fi micul aragaz de campare - primus (daca asa se numeste).
Si...intr-un final, cand au ajuns la capatul rabdarii, au ales libertatea de miscare [:D]






Acum, dupa ce am ales locul perfect pentru campare, cortul este asezat, o pauza de masa bine meritata - pauza in care inclusiv fotograful a fost nevoit sa manance [:D].





De aici in colo, program liber! Tati a ales sa traga un pui de somn intre fosnetul frunzelor si rasetele feciorilor si alergatul cainilor de colo colo dupa diverse insecte.

Tare bine ar fi fost daca nu era acel cineva - inca nu stim cine sa-l punem la plata - care mereu parca in lipsa noastra incarca bateriile feciorasilor, de nu-i lasa frate sa puna geana pe geana!!




Dupa ce soarele incepe sa coboare usor la vale, ne pregatim si noi sa o luam pe cararea de intoarcere spre casa.




Si de aici incolo, dragii mei, sa-mi spuneti voi, unde-i cel care ne tot schimba bateriile????